Masutatsu Oyama s-a nascut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârsta relativ tânara a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de noua ani a început sa studieze forma chineza sudica a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la ferma. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o scoala militara si a deveni pilot. Încercarea nu i-a reusit însa, deoarece în perioada aceea viata în Japonia nu era tocmai usoara, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund.
Oyama nu a renuntat însa la antrenamente. A început studiul boxului si al judo-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagra cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperiala, avea deja 4 dan. În aceasta perioada Oyama a întrerupt si antrenamentele de judo.
Înfrângerea Japoniei si perspectiva unei ocupatii militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maxima. În aceasta perioada Oyama îl întâlneste pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se tragea si sosai si care era o autoritate în Japonia în Goju Ryu. Maestrul era binecunoscut pentru forta fizica si taria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama sa îsi dedice viata artelor martiale. Tot el a fost cel care l-a sfatuit pe Oyama sa se retraga timp de trei ani în munti pentru a-si perfectiona arta.
La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viata si aventurile celui mai faimos samurai japonez. Romanul si autorul au avut o influenta covârsitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinanta, cea a samurailor si într-un cod pe care îl va respecta toata viata, Bushido. La mai putin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama viziteaza muntele Minobu din prefectura Chiba, unde Musashi si-a dezvoltat arta sabiei, cu intentia de a petrece urmatorii trei ani în studiul artelor martiale. Împreuna cu el a urcat si un elev de-al sau, Yashiro, însa dupa sase luni, din cauza soltudinii si a antrenamentelor dificile, acesta cedeaza psihic si îl paraseste pe Oyama. Dupa mai bine de un an si jumatate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anuntat pe Oyama ca nu îl mai poate finanta, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârsit. Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câstigat primul Campionat National de Arte Martiale de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Nemultumit de faptul ca a trebuit sa renunte la antremanentul pe munte, Oyama se decide sa îsi dedice viata artelor martiale si reâncepe o perioada de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în aceasta perioada începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integranta din Karate, ajungând sa declare :”Karate este Zen”.
În 1950 Oyama a început o serie de demonstratii menite a arata lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul caruia a spart caramizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri carora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reusit sa îi ucida. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce sa fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reusit sa îl raneasca si a petrecut sase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza ca majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a capatat porecla de “Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obisnuiau sa spuna despre Oyama: “Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamna “o lovitura, moarte sigura”. Tot în aceasta perioada, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Sandulescu, românul cu care avea sa fie prieten pâna la sfârsitul zilelor.
În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcela din Mejiro, Tokyo. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universitatii Rikkyo, Oyama avea sa adune sub îndrumarea lui nu mai putin de 700 de elevi. Practicanti ai altor stiluri obisnuiau sa vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama si elevii lui încercau sa preia de la acestia tehnici care se dovedeau folositoare în lupta. În felul acesta Kyokushinul a evoluat si s-a dezvoltat în arta martiala care este astazi.
În 1964, luptatorii de box tailandez îi provoaca pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama accepta. Trei dintre elevii lui câstiga în fata tailandezilor si astfel Oyama dovedeste înca odata suprematia Kyokushin-ului. În acelasi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan.
Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptatori ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial tinut în 1975 la în Tokyo a repurtat un succes extraordinar. Practicantii altor stiluri veniti la competitie au fost aproape toti eliminati în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizeaza în Tara Soarelui Rasare un campionat mondial la care sunt invitati cei mai buni luptatori din fiecare tara unde se practica Kyokushin-ul. Si simpla participare la un astfel de eveniment este o onare pentru orice luptator din oricare parte a lumii.
În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare de cancer la plamâni. Ca urmare a decesului din nefericire Organizatia Internationala de Kyokushin se divide în mai multe fractiuni conduse de fosti discipoli ai lui Mas Oyama.