Primul meu dojo - 30 de ani de antrenorat – Budo Gym Club - kyokushin karate

Primul meu dojo – 30 de ani de antrenorat

Primul meu dojo – 30 de ani de antrenorat

In data de 05 iunie s-au implinit 30 de ani de la momentul in care am primit licenta de antrenor in karate kyokushin!
Or fi multi sau putini… nu pot sa ma pronunt acum…numarul anilor de practica sau antrenorat intr-un sport sau o arta martiala reprezinta doar o perioada de timp in sensul strict al cuvantului…Ce conteaza cel mai mult si ce da valoare anilor petrecuti ca sportiv sau/si ca antrenor, este activitatea ta, rezultatele obtinute, evenimentele organizate, proiectele initiate si duse la bun sfarsit, sutele, miile de copii/tineri pe care i-ai educat in sensul moralei si eticii promovate (in cazul meu) de karate-ul kyokushin, aportul adus societatii din care faci parte prin educarea tinerelor generatii si pregatirea lor pentru viata, pentru a fi campioni nu numai pe tatami ci si in toate etapele vietii pe care o vor trai aici pe pamant!
Cele mai mari satisfactii pe care le-am avut in acesti 30 de ani de cand predau karate kyokushin, nu au fost titlurile nationale, europene sau mondiale obtinute de elevii mei, ci sutele de multumiri si recunostinta aratata de o multime de fosti elevi care dupa 5, 10, 20 chiar 30 de ani au tinut sa-mi multumeasca cu ocazia diferitelor lor reusite pe plan personal, profesional sau familial, pentru contributia deosebita pe care eu am avut-o in formarea caracterului lor si in mod special in formarea lor ca oameni!
Aceste momente ma emotioneaza cel mai mult si realizez cat de important este ca in aceasta viata sa nu traiesti doar pentru tine, ci atat acum cat si dupa “plecarea” ta la Tatal Ceresc, sa “traiesti” vesnic prin oamenii cu care ai interactionat si pe care prezenta ta, cunostintele tale, educatia pe care le-ai oferit-o, timpul tau pus lor la dispozitie, le-a influentat in mod pozitiv cursul vietii.
Asta ma face sa nu renunt niciodata la aceasta frumoasa dar si foarte grea meserie…aceea de mentor!
Am spus mentor si nu antrenor deoarece asta devenim noi, cei care ne asumam aceasta dificila responsabilitate de a educa tinerele generatii, acesti copii/tineri care ne vor avea ca modele comportamentale si nu numai, in toata viata lor!!…De aceea este foarte important ca noi sa fim modele reale, corecte si demne de urmat!
Tot in luna iunie se implinesc 30 de ani de cand mi-am deschis primul dojo la Piatra Neamt, locul unde mi-am facut ucenicia pe plan profesional timp de 8 ani.
Imi amintesc cu mare drag si cu nostalgie acele vremuri de pionierat de dupa anii ’90 in care fiecare incercam sa ne gasim “calea”…
In acel moment in care mi-am deschis primul dojo eram un timid incepator in kyokushin, dar o ambitioasa centura albastra care avea sa devina peste 5 ani una dintre primele 10 centuri negre in kyokushin din Romania!
A fost un inceput foarte greu, mai ales pana in momentul in care am reusit sa fac cunoscut karate-ul kyokushin in Piatra Neamt. Si acum imi amintesc cu emotie luna iunie a anului 1991…si ziua in care asteptam primii elevi intr-o sala de clasa a unei scoli din Piatra Neamt, in urma „publicitatii super profi” 😊facute de mine personal prin cateva afise pe care le lipisem pe cativa stalpi din oras (pe atunci nu aveam internet, facebook etc..) 😊…trecusem deja bine de ora la care anuntasem deschiderea dojo-ului si nu venise nimeni…dar tocmai atunci cand credeam ca “publicitatea” mea nu a dat roade, au venit primii mei 2 elevi cu care am inceput aventura mea de 30 de ani ca antrenor de kyokushin! Unul dintre ei este Cezar…care locuieste acum in Franta si pe care il salut cu mare drag!
Conditiile pe care atunci le aveam nu erau asa cum si le-ar imagina elevii mei de astazi 😊… erau mult mai modeste…Au urmat apoi antrenamente intr-o sala de conferinta de la Casa Armatei unde la inceputul fiecarui antrenament trebuia sa strangem toate mesele si scaunele si sa le punem pe margine, sa spalam sala sau macar sa o stergem de praf ca sa ne putem desfasura antrenamentul, apoi la sfarsitul antrenamentului trebuia sa aranjam sala la fel cum a fost…si asta o faceam la fiecare antrenament!!! Chiar am gasit o fotografie de atunci 😊 Dar in acele vremuri dorinta de a face arte martiale era mult mai mare decat orice obstacol, iar entuziasmul elevilor si al meu personal ne facea sa trecem peste toate aceste mici greutati…
Vreau de asemenea sa amintesc pe colegii mei antrenori din alte stiluri practicate in acele vremuri in Piatra Neamt si cu care am avut o colaborare foarte frumoasa: Sensei Paul Pintilie – shotokan karate, care din nefericire nu mai este printre noi…un maestru in adevaratul sens al cuvantului si un foarte bun prieten cu care m-am antrenat multi ani si cu care am avut o relatie foarte apropiata toti acesti ani, Sensei George Iacoboaia – ashihara karate unul dintre cei mai constanti si mai prolifici antrenori din Piatra Neamt, cu care am avut de asemenea o relatie foarte apropiata. Au mai fost si alti antrenori cu care am avut relatii foarte bune chiar daca nu am organizat/participat la evenimente comune cum au fost cei amintiti mai sus… Daniel Aanicai, Daniel Ene etc.
Pot sa spun ca acum dupa acesti 30 de ani sunt extrem de recunoscator lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am realizat si mai ales pentru faptul ca El m-a ales ca eu sa fiu antrenor/mentor/parinte/prieten/psiholog/frate/coleg etc pentru atatea sute sau chiar mii de oameni care “au trecut” pragul dojo-ului meu!
Imi doresc ca atat cat va hotari Dumnezeu, sa pot sa-mi continui aceasta misiune cu aceeasi determinare si cu rezultate chiar mult mai frumoase!
Profit de aceasta ocazie sa-i salut pe toti fostii mei elevi/discipoli, pe actualii mei elevi si de ce nu pe viitorii mei elevi care vor pasi in urmatorii ani in dojo-ul meu, sa le urez multa sanatate, fericire, implinirea tuturor dorintelor celor bune si mult succes in tot ceea ce si-au propus sa realizeze in viata si…sa le reamintesc ca eu sunt intotdeauna pregatit sa le dau o mana de ajutor, un sfat etc daca imi vor cere acest lucru!
De asemenea vreau sa multumesc tuturor sportivilor, instructorilor, parintilor, sponsorilor, colegilor, prietenilor, oamenilor de sport care m-au ajutat si influentat in cariera mea de pana acum pentru contributia foarte importanta a fiecaruia in slefuirea si transformarea mea dintr-un timid practicant de karate kyokushin intr-un vechi practicant care a ajuns la gradul de 5 dan in kyokushin si incearca sa se mentina in continuare pe cale…influentand in mod pozitiv alte generatii de tineri ce vin cu rapiditate si entuziasm, din urma….
ARIGATOU GOZAIMASHITA! OSU!